Cum văd musulmanii scopul vieții și viața de apoi?
În Sfântul Coran, Dumnezeu îi învață pe oameni că au fost creați pentru a-L venera, pentru a se închina Lui și că baza oricărei închinări adevărate este a fi conștiincios față de Dumnezeu. Deoarece învățăturile Islamului cuprind toate aspectele vieții și ale eticii, conștiința lui Dumnezeu este încurajată în toate activitățile de zi cu zi.
Islamul arată clar că toate acțiunile omului sunt acte de închinare dacă sunt făcute numai pentru Dumnezeu și în conformitate cu Legea Sa Divină. Ca atare, închinarea în Islam nu se limitează la ritualuri religioase. Învățăturile Islamului acționează ca o vindecare pentru sufletul uman, iar calități precum smerenia, sinceritatea, răbdarea și caritatea sunt puternic încurajate. În plus, Islamul condamnă mândria și neprihănirea de sine, deoarece Dumnezeu Atotputernic este singurul judecător al dreptății umane.
Viziunea islamică asupra naturii omului este, de asemenea, realistă și bine echilibrată. Nu se crede că ființele umane sunt în mod inerent păcătoase, ci sunt văzute ca fiind capabile atât de bine, cât și de rău. Islamul învață, de asemenea, că credința și acțiunea merg mână în mână. Dumnezeu le-a dat oamenilor liberul arbitru, iar măsura credinței este în fapte și acțiuni. Cu toate acestea, ființele umane au fost, de asemenea, create slabe și cad în mod regulat în păcat.
Aceasta este natura ființei umane așa cum a fost creată de Dumnezeu în înțelepciunea Sa și nu este în mod inerent „coruptă” și nu are nevoie de reparație. Acest lucru se datorează faptului că calea pocăinței este întotdeauna deschisă tuturor ființelor umane, iar Dumnezeu Atotputernic îl iubește pe păcătosul pocăit mai mult decât pe cel care nu păcătuiește deloc.
Adevăratul echilibru al unei vieți islamice este stabilit prin a avea o frică sănătoasă de Dumnezeu, precum și o credință sinceră în mila Sa infinită. O viață fără frică de Dumnezeu duce la păcat și la neascultare, în timp ce a crede că am păcătuit atât de mult încât Dumnezeu nu ne va ierta, duce doar la disperare. În lumina acestui fapt, Islamul învață că numai oamenii rătăciţi disperă de mila Domnului lor.
"Spune: <O, voi robii Mei, care aţi întrecut măsura în defavoarea voastră, nu deznădăjduiţi în privinţa îndurării lui Allah!” Allah iartă toate păcatele. El este Iertător, Îndurător [Al‑Ghafur, Ar‑Rahim].>"
Coran - 39:53(interpretarea sensului)
În plus, Sfântul Coran, care a fost revelat Profetului Muhammad ﷺ (pacea fie asupra lui), conține o mulțime de învățături despre viața de apoi și despre Ziua Judecății. Datorită acestui fapt, musulmanii cred că toate ființele umane vor fi în cele din urmă judecate de Dumnezeu pentru credințele și acțiunile lor în viața lor pământească.
În judecarea ființelor umane, Dumnezeu Atotputernic va fi atât Milostiv, cât și Drept, iar oamenii vor fi judecați doar pentru lucurile care au stat în puterea și abilitatea lor. Islamul ne învață că viața este un test și că toate ființele umane vor fi răspunzătoare în fața lui Dumnezeu. O credință sinceră în viața de apoi este cheia pentru a duce o viață morală și bine echilibrată. În caz contrar, viața este privită ca un scop în sine, ceea ce face ca ființele umane să devină mai egoiste, materialiste și imorale.
Sursă:
spubs.com
Tradus de:
Sabina Raus